Stuck Inside a Children’s Book / Prins într-o carte de copii: Bogdan Cristian Bara expune la Cluj

Joi, 30 aprilie, în spațiul expozițional oferit de Meron Gallery, strada Horea nr. 5, cu începere de la ora 18,30, are loc vernisajul expoziției de pictură „Stuck Inside a Children’s Book / Prins într-o carte de copii” a artistului vizual clujean Bogdan Cristian Bara. Fost student al Universității de Arte Plastice prin programul de masterat din Cluj-Napoca și beneficiar a două burse de merit prin Programul „Erasmus” la Galeria „Plan B” din Berlin deținută de Adrian Ghenie, Bogdan Cristian Bara a luat parte la expoziții colective atât în cadrul Galeriei „IAGA” din Cluj-Napoca, dar și în cadrul proiectului „Aici Acolo”.

De asemenea, tot în cadrul Galeriei „IAGA” s-a prezentat publicului clujean cu lucrări în cadrul a două expoziții personale: „Estetica unei generații pierdute” și „There is silence in violence / Este tăcere în violență”.

Expoziția este deschisă tuturor iubitorilor de artă în perioada 30 aprilie – 9 iunie a.c., iar accesul este gratuit.

”Expoziția Stuck Inside a Children’s Book este construită ca o intrare într-un spațiu în care imaginea funcționează asemenea unor pagini care nu se succed liniar, coexistând într-un câmp deschis. Absența unui început clar și a unei închideri stabile produce o acumulare de stări, fragmente și reveniri, o formă de narațiune suspendată, în care privitorul nu parcurge, ci rămâne. În acest cadru, practica lui Cristian Bara pornește dintr-o mutare explicită a atenției: „de la universul exterior, la cel interior”. Lucrările realizate începând cu 2024 se dezvoltă ca rezultat al unui proces de introspecție în care tensiunea este absorbită și transformată într-un limbaj vizual direct, fluid, lipsit de constrângeri rigide.

Titlul expoziției funcționează ca un mecanism de citire. „Cartea pentru copii” devine o structură de percepție, un spațiu în care logica urmează o dinamică a asocierii libere, a intensității și a imediatului. A fi „blocat” în acest spațiu presupune menținerea într-o stare în care experiența nu este încă fixată. În acest sens, copilăria nu apare ca temă, ci ca mod de operare. Universul vizual propus este unul „ludic, vesel, jucăuș”, populat de semne recurente: fețe, structuri, forme instabile, care funcționează ca repere într-o topografie interioară. Aceste elemente marchează puncte de orientare într-un spațiu afectiv în continuă transformare, repetiția devine aici o formă de stabilizare temporară a unui flux care nu poate fi fixat definitiv.

În lucrări apare constant această nevoie de recalibrare: „o împământare în momentul prezent”, în care experiențele își pierd din intensitate și se reorganizează. Cristian Bara descrie acest proces ca pe o distanțare de acumulările afective „un pas înapoi de la aspectele grele sau neplăcute” în urma căruia ceea ce rămâne este „un zâmbet, o răsuflare, o relaxare a sinelui”. Acest „zâmbet” nu este un element decorativ, ci un semn al unei transformări interne.

În continuitate cu practica sa anterioară, ideea de spațiu și peisaj rămâne prezentă, fiind internalizată. Peisajul devine o construcție mentală și afectivă „locuri suspendate în timp și spațiu”, grădini, structuri sau spații de retragere care funcționează ca extensii ale unei memorii sensibile. Aceste spații trimit către o experiență timpurie a lumii, în care realul era perceput ca deschis, instabil și infinit de posibilități.

Limbajul vizual este definit de fluiditate și aplicare directă: culorile curg, formele nu sunt fixate, iar compoziția evită rigiditatea. Limbajul artistic se situează la limita dintre abstract și figurativ, lucrările ilustrând ideea de spațiu și modul în care acesta este perceput și resimțit. Această deschidere permite lucrărilor să rămână într-o stare de devenire, apropiată de logica unei imagini care nu este complet stabilizată „ca desprinsă dintr-un vis sau o reverie pe care încerci să ți-o amintești”. În acest context, lucrările devin și o formă de expunere controlată: „fiecare lucrare este o oportunitate, să dau la o parte pentru un moment măștile și să iau o pauză de la a fi “eu”, fiind în același timp probabil cel mai autentic “eu” posibil”. Această dimensiune este rezultatul al unei simplificări, al unei reveniri la un registru în care experiența poate fi resimțită direct”, spune curatorul Lorelai Mursa.

Mii de oameni au trecut pe la Târgul de Carte Gaudeamus Radio România

Related posts

Leave a Comment